Topescu

Amintiri

Amintiri

Probabil ca astfel de marturisiri ar trebui sa inceapa cu ceea ce se ascunde foarte des sub sintagma „amintiri din copilarie”. Ele au legatura cu sportul, va veti da seama imediat. Tatal meu a fost sportiv de performanta, cred ca a fost chiar un mare sportiv de performanta,(de altfel baza hipica de linga padurea Baneasa ii poarta numele ) component al echpei olimpice de calarie care a reprezentat Romania la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, acolo unde unul dintre calaretii romani, Henri Rang, a cistigat medalia de argint in proba individuala de sarituri peste obstacole. Tatal meu a dorit, precum majoritatea tatilor, ca fiul lui sa-i urmeze traditia si m-a molipsit inca de mic de dragostea pentru cai. Nu regret,fiindca si acum imi dau seama ca aceste animale sunt, de multe ori, mai bune si mai generoase decit multi oameni. Nu am reusit sa ma ridic la inaltimea performantelor tatalui meu. Am cistigat doar doua titluri de campion national , in anii 1960 si 1962, dar la performantele internationale ale tatalui meu nu am putut ajunge. A fost , de altfel,si unul dintre motivele pentru care am renuntat sa mai practic sportul hipic de performanta dupa virsta de 30 de ani.Era vorba despre sarituri peste obstacole si nu despre cursele de trap sau de galop care sunt o alta ramura a hipismului . Primul contact cu calul s-a produs la virsta de trei ani, cind tatal meu m-a urcat in saua unui cal si probabil ca atunci s-a produs si prima apropiere intre mine si calul Luntras un ” cal profesor ” pe care multi copii au invatat sa mearga la trap sau la galop. Primul meu concurs dateaza din anul 1953. Prima victorie, marturisesc ca nu mi-o amintesc, nici primul esec, dar, ca in orice cariera sportiva , participarea la concursuri a insemnat o serie de victorii si esecuri . Mult mai tirziu am aflat ca exploratorul norvegian Fridjof Nansen, care a ajuns la Polul Nord, a spus cuvintele, ramase celebre ” ai invins , continua, ai pierdut, continua”.Intr-adevar , orice cariera sportiva este o succesiune de victorii si de infringeri . Abandonul este de neconceput. De altfel, am primit aceasta educatie inca din copilarie, de la tatal meu, o educatie sportiva care mi-a folosit foarte mult in viata. La finalul carierei sale, la virsta de 6o de ani, in orasul in care s-a nascut, Calarasi, a avut loc un concurs hipic si acolo am facut impreuna o echipa de stafeta. Exista in programul competitiilor hipice o asemenea proba de stafeta, in care doi calareti parcurg pe rind traseul cu obstacole si predau stafeta unul celuilalt, la fel ca la atletism. In orasul natal al tatalui meu s-a produs acest ultim schimb de stafeta. Tatal meu s-a retras din concursuri, eu am continuat.N-am fost insa atit de longeviv , pentru ca am renuntat la sportul hipic in favoarea unei alte pasiuni, mult mai puternice dupa cum s-a dovedit ulterior :reportajul sportiv de televiziune. Va urma…

Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Topescu

More in Topescu

17

Un parteneriat

Radu Tenea27/05/2012
82

”Lucrati mult, insa faceti-o cu placere”

Cristian Topescu23/06/2004
121

Cristina

Cristian Topescu18/11/2003
128

Cine a fost Felix Topescu

Cristian Topescu18/11/2003
601

Eu despre mine

Cristian Topescu18/11/2003
101

Civilizatia Cronicii

Cristian Topescu28/10/2003
36

Poezii

Christel Ungar Topescu28/10/2003
82

Sport si cultura

Cristian Topescu28/10/2003
29

Cristi

Cristian Topescu23/10/2003

Copyright © 2015

Menu Title
Noutati de ultima ora ...